Secrete nevorbite despre pisici

SECRETE NEVORBITE DESPRE PISICI

1. Vrei să știi ce se întâmplă când pisica ta e separată de tine?

În urma unui studiu s-au constatat modificări atât în comportamentul pisicii, câ și în comportamentul îngrijitorului ei.

Studiul a fost efetuat pe o durată d timp de 30 de minute și pe una de 4 ore. Modificările, prin observație, nu au apărut în timpul separărilor, ci în momentul reuniunii dintre cele două ființe, fapt ce aduce la suprafață o conștientizare involuntară a nevoii de apartenență. Reuniunea stimulează în comportamentul pisicii o mai mare relaxare, manifestată printr-un mai lung moment de tors și întinderi ale părților corpului, iar la îngrijitor se observă o mai mare nevoie de a vorbi. Ambele comportamente sunt mai intense după cele 4 ore de separare față de studiul făcut pe 30 de minute. Aceste două comportamente par să fie independente unul de celălalt, adică torsul pisicii nu pare să se fi intesificat în urma unui debit al vorbii mai ridicat al îngrijitorului și nici invers, debitul vorbitorului nu are legătură cu relaxarea-fericirea crescută a pisicii din momentul reuniunii.

Prin urmare, pisicile au o aptitudine de apreciat în ceea ce privește faptul că acestea s-au descurcat de minune cât timp au fost singure, însă emoțional și chimic au fost afectate, deoarece au fost observate modificări comportamentale din care se poate deduce că și ele au dorința și plăcerea de a fi în preajma îngrijiorului și îngrijitorul, de asemenea.

Se știe, din psihologie, că omul are două personalități, una personală-intimă și alta socială, fapt ce se observă și la feline, care în acest studiu au inițiat contact cu îngrijitorul, în momentu reuniunii, de unde putem concluziona că omul-partener al pisicii este un element important în mediul social al acestora.

 (Matilda Eriksson, Linda J Keeling, Therese Rehn, doi: 10.1371/journal.pone.0185599. eColecție 2017, Departamentul de Mediu și Sănătate Animală, Universitatea Suedeză de Științe Agricole, Uppsala, Suedia)

2. Jucărie cognitivă pentru oameni – observarea comportamentului unui Felis catus.

Un alt studiu prezintă situația comunicării pisicilor față de oameni, având ca referință socială un obiect potențial înspăimântător.

Un grup de pisici a primit un mesaj emoțional pozitiv  în raport cu respectivul obiect, de la îngrijitorii lor, în timp ce un alt grup a primit un mesaj emoțional-negativ.

Evaluarea a fost făcută din prisma referințelor sociale – privirea pisicii către îngrijitor imediat înainte sau după privirea obiectului, reglarea comportamentului în funcție de mesajul emoțional al îngrijitorului și condiționarea observațională a pisicii în urma acțiunilor îngrijitorului față de obiect.

Majoritatea pisicilor (79%) a prezentat o privire referențială între proprietar și obiect și, într-o anumită măsură, și-au schimbat comportamentul în raport cu mesajul emoțional receptat. (Eu Merola, M Lazzaroni, S Marshall-Pescini, E Prato-Previde, doi: 10.1007/s10071-014-0832-2, ePub 2015, Departamentul de Fiziopatologie Medico-chirurgicală și Transplant, Secția de Neuroștiințe, Universitatea din Milano, Italia)

Cu alte cuvinte, dintr-o anumită perspectivă, subliniez faptul că ”așchia nu sare departe de trunchi”.

Din fericire, observăm că putem avea controlul unor situații la care nu ne-am gândit până cum. De pildă, atât timp cât omul are dorința de a se specializa în a trăi eficient, util și asprațional, acesta poate influența (cu sensul de a educa) alte comportamente din imediata lui apropiere, fapt ce poate genera schimbări trepatate și colectiv-masive.

De reținut, dragii mei!

Educă-te și vei educa la rândul tău. Tu ești sursa! 

3. Ce-ți vine imediat în minte când vezi o pisică pricăjită pe stradă?

Majoritatea, cred că în proporție de 90%, compătimesc bietele ființe și simte un sentiment de tristețe și vinovăție că nu are puțină mâncare  pentru a le hrăni, cum de altfel, cu ceva ani în urmă, și eu gândeam. Conform instictului de supraviețuire, ideea pare instinctual-logică, însă, care e realitatea?

Realitatea științifică-observațională a investigat sensibilitatea pisicilor domestice, dar și din adăpost cu patru categorii de stimuli: interacțiune socială umană, hrană, jucărie și miros, înregistrându-se durata intercațiuni cu fiecare categorie de stimul în parte. În urma studiului s-a demonstrat că interacțiunea social-umană este o prioritate printre nevoile pisicilor, urmată de hrană. (Kristyn R Vitale Shreve, Lindsay R Mehrkam, Monique AR Udell, doi: 10.1016/j.beproc.2017.03.016, Epub 2017, Departamentul de Științe ale animalelor și păsărilor, Universitatea  de Stat din Oregon, SUA; Departamentul de Psihologie, Universitatea Monmouth, SUA)

Așadar, ajutorul pe care noi îl putem oferi, câteodată, nu necesită bani și cu siguranță nu este nevoie să implicăm vinovăția ca parte a egoului și să ne retragem, ci este nevoie de atenția noastră sporită, să deschidem ușa de noi o vedem închisă și să lăsăm liberă creatvitatea înnăscută cu scopul de A GĂSI soluții pentru a contribui măcar cu 1% la bunăstarea noastră în urma aportului, pe care îl aducem în exterior.

ACULTAȚI, CĂUTAȚI ȘI APLICAȚI! ACȚIUNEA TA VALOREAZĂ!