Toarcerea pisicii/Ronronarea
ȘTIAI CĂ?
Toarcerea pisicii este în fapt vocalizare, adică felina comunică cu altul, prin exprimarea stărilor interne. Până acum, nimic să forțeze prea mult cunoașterea noastră, așa-i? Parcă pare logic, dar eu nu știam că în literatura de specialitate s-a menționat că pisica scoate 21 de vocalizări diferite! Tu știai? Și asta nu este tot. Se presupune că repertoriul este mi vast de atât. Ce interesant!
Pentru descoperirea acestui fapt a fost necesară o etogramă (catalog al comportamentelor unui animal, văzut din perspectivă adaptativ-evolutivă) și o audiogramă (care implică și o diferențiere vizuală în folosul acurateții identificării vocalizării). Interesant este că studiile pe această temă afirmă că a clasifica aceste vocalizări nu este simplu, deoarece este dificil să spui dacă o vocalizare este diferit propagată în funcție de diferitele medii în care se manifestă sau doar acel tip unic de vocalizare variaza doar în parametrii acustici (timbru, frecvență etc.)
Se spune că pisica domestică (Felis silvestris catus) are un repertoriu vocal mai vast, dar și mai complex decât orice alt animal carnivor, chiar mai dezvoltat ca cel al pisicii sălbatice (Felis silvestris lybica).
În contextul vocalizării cercetătorii includ și comportamentele considerate ”fără voce”: șuieră, scuipă, care, la fel ca vocalizările sonore, pot avea un impact exponențial în raport atât cu îngrijitorii, cât și cu medicii veterinari. Nimic special în această idee, însă este extrem de importantă. Gândiți-vă! Cât de necesară este comunicarea când chiar dumneavoastră mergeți la medic? Corect, ușurează procesul de însănătoșire cu cel puțin 25%, după părerea mea.
Un alt aspect uimitor este că nu câinele are o sensibilitate auditivă, ci pisica este mai capabilă să perceapă sunetele slabe, începând cu 63 kHz și terminând cu 79 kHz, cu alte cuvinte, pisicile pot auzi în intervalul de ultrasunete (umane). În studiul de la Zhao (Zhao Z, Ma L, Wang Y, Qin L, 2019, 121 :785-798, PubMed) s-a arătat că sunetul captat are rol important în ceea ce privește emoția și învățarea,de pildă, pisica își poate recunoaște numele, fapt ce, acum, îmi oferă confirmarea că Motănel, pisoiul familiei Little Paws Squad and The Environment, care venea doar la auzirea numelui său, nu era o coincidență.
La felinele domestice și sălbatice vocalizarea poate fi combinată, repetată sau chiar produsă în același timp, creând astfel FRAZE, care pot varia în COMPLEXITATE! Fascinant!
Toarcerea este un tip de vocalizare, cum sunt: apelul, chatter-ul, ciripitul, mârâitul, șoptitul, șuieratul, urlatul, mieunatul, geamătul, murmurul, țipătul de durere, tweedle-ul, tweetul etc., care se produce cu gura închisă, este învățat încă de la o vârstă fragedă și se produce continuu atât pe inspirație, cât și pe expirație. Toarcerea poate dura mai puțin de o secundă până la câteva minute. Apropierea dintre emițător și receptor permite toarcerii să aibă o intensitate scăzută, transmițând astfel mesaje fără a fi detectați de prădători.
Interpretarea toarcerii era, deseori, de tipul ”totul este bine”, însă poate fi produs și în caz de stres, durere sau aproape până la moarte.
Vocalizarea s-a modificat odată cu generațiile, dovada fiind comparația dintre pisica de pădure și cea domestică, cea din urmă a evoluat pentru a comunica cu oamenii, modificând funcția unora dintre vocalizările sale pentru a socializa eficient cu oamenii.
(Chloe Tavernier, Sohail Ahmed, Katherine Albro Houpt, Seong Chan Yeon, 2019, doi: 10.4142/jvs.2020.21.e18, Universitatea de Rennes 1, Master Etologie ”Comportament animal și uman”, Franța; Departamentul de Științe Clinice Veterinare și Institutul de Cercetare pentru Științe Veterinare, Seoul Wild Center, Colegiul de Medicină Veterinară, Universitatea Națională din Seul, Coreea; Clinica de comportament animal, Colegiul de Medicină Veterinară a Universității Cornell, SUA)
