DETECTAREA OLFACTIVĂ CANINĂ A BOLILOR
Respirația canină este diferită de adulmecare. În timpul inhalării, aerul curge în plămâni, iar doar o parte ajunge în zonele olfactive, unde se depun, acumulându-se fără a fi expirate ulterior.
Câinii au o capacitate olfactivă ce depășește cu mult pe cea a omului și are rolul de a culege informații despre mediu, pentru a recunoaște diferite aspecte sau indivizi, în a lua decizii și în procesul de învățare. Câinii sau ”scannerele moderne” pot simți modificări ale emoțiilor sau ale chimiei metabolismului. Câinii pot învăța prin condiționare operantă să detecteze boli infecțioase sau non-infecțioase, așa cum există câini care identifică bani, explozivi sau substanțe interzise, prin lege, însă acest aspect este un subiect nou în sfera cercetărilor.
Mirositul este un tip de comunicare chimică, care este prezent în majoritatea speciilor din regnul animal. Pentru câine, intercaționarea cu mediul înconjurător, prin simțul olfactiv, generează informații nu doar despre preyent, ci și despre istoricul zonei respective, de pildă detectează niște urme noi.
Sitemul olfactiv canin permite recunoașterea mai multor mirosuri decât receptorii olfactivi, deoarece acești receptori pot avea reacții încrucișate specifice. S-a observat și, probabil ați observat și voi, că în momentul adulmecării, se produce fenomenul de lateralizare. Câinii au o tendință puternică în nara dreaptă, iar dacă mirosul este familiar, continuă să adulmece cu nara stângi, iar dacă nu, câinele continuă să folosească doar nara dreaptă (Vallortigara G., Rogers L., Bisazza A., Posibile origini evolutive ale lateralizări cognitive a creierului. Brain Res. Rev. 1999, doi: 10.1016/S0165-0173(99)00012-0).
Detectarea bolilor de către câini a avut succes în detecția cancerului pulmonarîntr-un procent de 97,6% în situația combinării de probe dintre urină și respirație, adică un câine a preyiz corect 40 din 41 de cazuri de cancer. Detectarea doar cu proba de urină a avut un succes de 87,8%, iar cu probe de respirație detecția a fost de 78 de procente. Ca o detecție canină să fie precisă trebuie luați în calcul factorii genetici, vârsta, nutriția, microbiomul, produsele farmaceutice ingerate ș.a.
Concluzionând, detectarea canină a cancerului pulmonar este foarte sugestivă și poate fi următorul instrument simplu și neinvaziv.
